Funcțiile fundamentale ale plantelor: funcția de relație

            A doua funcție a organismului viu este funcția de funcția de relație (asigură interacțiunea dintre organism și mediul înconjurător).

Prin funcția de relație se realizează legătura dintre organism și mediul înconjurător. Prin această funcție organismul uman ia cunoștință despre realitatea înconjurătoare și acționează în consecință la diferiți stimuli din mediul înconjurător.

Orice ființă sau obiect are însușiri variate, care constituie o complexitate de stimuli pentru simturi (de ex un fruct are dimensiuni, culoare, formă, parfum, gust, etc.).

Datorită corelațiilor existente între formă, dimensiune, greutate, culoare, miros, gust, organismul primește toate informațiile în același timp. Această compensație reciprocă are o deosebită importanță în cazul tulburărilor funcționale ale unui simț. Informațiile necesare organismului despre lumea înconjurătoare sunt primite prin simțuri, în procente diferite.

La nivelul creierului se asociază toate elementele obținute prin analiza și reconstituirea unei ființe, a obiectului sau fenomenului care a fost analizat.

SENSIBILITATEA ŞI MIŞCAREA LA PLANTE

Sensibilitatea este proprietatea organismelor de a reacţiona la informaţiile primite din mediu. Ea apare atat la plante cat si la animale. Plantele răspund la stimuli prin mai multe tipuri de mişcări: pasive, cele de plutire, de răspândire a fructelor sporilor etc; active inițiate de plante, cu consum de energie proprie, induse de diverși factori.

1. Tactismele sunt mişcări active a plantelor libere, ale celulelor mobile. De exem­plu, gameţii bărbăteşti se deplasează spre cei femeieşti, atraşi fiind de substanţele produse de aceştia (chimiotactism pozitiv).
2. Nutațiile  sunt mișcări active autonome ale plantelor fixate. Nutațiile sunt efemere, se manifestă o singură dată în viață; nutații periodice  prezente la plante cu tulpina lungă și subțire, incapabilă să susțină planta fără un suport. ex: fasolea, haneiul.
3. Tropismele sunt mişcări active induse ale organelor vegetale, orientate în funcţie de direcţia sursei de stimuli. 

• Rădăcinile au un fototropism negativ. Tulpina pozitiv

• Geotropismul este reacţia plantelor faţă de forţa gravitaţiei. El este pozitiv la rădăcini şi negativ la tulpini.

• Chemiotropismul este proprietatea rădăcinilor de a se orienta către regiunile din sol mai bogate în substanțe minerale.
• Hidrotropismul constă în orientarea rădăcinilor către sursa de apă.

3. Nastiile sunt mişcări neorientate. Ele nu depind de direcţia unui stimul ci de intensitatea lui:

Nastiile se realizează prin modificarea turgescenței celulelor pe doua fețe opuse. Ele pot fi:
- epinastii, când turgescența crește pe fața superioară, de exemplu la petale sau tepale, determinând deschiderea florilor;

- hiponastii, când turgescența crește pe fața inferioară, de exemplu la petale sau tepale determinând închiderea florilor.

După natura factorului de mediu care acționează, nastiile pot fi: termonastii, fotonastii, nictinastii, tigmonastii si seismonastii.

Fig. 189  – Floare de Crocus luteus (termonastie) 

a – la temperatură joasă în stare închisă;

b – la temperatură ridicată, în stare deschisă