Cea de-a treia funcție a unui organism viu este funcția de reproducere (asigură perpetuarea speciei).
Reproducerea la plante poate fi:
- Asexuată, ce se realizează fără fecundaţie, prin spori sau organe vegetative. Sporii se formează la ferigi.
Reproducerea asexuată este formarea unui nou individ din celulele ce aparţin organismului-părinte,excluzând procesele de meioză, formare a gameţilor, sau fertilizare. Sunt mai multe tipuri de reproducere asexuată. Divizarea este cea
mai simplă formă de reproducere asexuată, aceasta presupune divizarea unui organism în aşa fel
încât să formeze două organisme noi, identice, între ele şi organismul-părinte.
Unele plante terestre se înmulțesc prin spori . Ei sunt germeni
asexuați unicelulari specializați care se formează în organe numite
sporogon (la mușchi) sau
sporange (la ferigi). Formarea lor
este precedată de o diviziune
reducțională (meioza), de aceea ei sunt
haploizi.
- La mușchi: după fecundație ia naștere zigotul. Din acesta se dezvoltă sporogonul în
care se formează sporii haploizi. Prin germinare, din spor
ia naștere un tal filamentos
– protonema, pe care se formează noi tulpinițe de
mușchi ce vor purta organele
sexuale.
- La ferigi : după
fecundație, din zigot (care
nu se desprinde de portal) se dezvoltă o plantulă,
un sporofit tânăr, pe care se formează la maturitate, pe fața inferioară a frunzei, sporangi
grupați in sori. În sporangi, în urma meiozei, se formează sporii. La maturitate sporangii se deschid și eliberează acești spori. Prin germinare, sporul dă naștere unei plantule haploide - protalul,
pe care se formează organele
producătoare de gamete.
- Înmulțirea prin organe vegetative:
Reproducerea vegetativă
la plante este de tip asexuat, în
care descendentul este generat de un
singur părinte. Noul individ rezultă dintr-un fragment al corpului parental. Astfel, la unii mușchi , pe
frunzișoare se formează propagule pluricelulare, care
prin diviziune generează un gametofit nou.
La unele plante acvatice toamna se formează muguri de iarnă, care se desprind de planta mamă și
iernează în nămol.La majoritatea plantelor, reproducerea vegetativă se realizează prin organe vegetative: tulpini, rădăcini, frunze. Celulele redevin “meristematice” (se întorc la stadiul embrionar) și se divid intens, mitotic; dau astfel naștere la o nouă plantă.
Înmulțirea vegetativă se poate realiza prin: muguri adventivi de pe rădăcini (drajoni), tulpini târâtoare (stoloni), tulpini subterane (bulbi, rizomi, tuberculi),
fragmente de tulpini sau frunze (butași).
- Înmulțirea sexuată, ce se face prin unirea gameților în procesul de fecundație.
Are drept caracteristică esențială unirea (fecundația)
a două celule de sex contrar
(gametul ♂ și gametul ♀), cu
formarea unui zigot, proces prin care se încheie ciclul de
dezvoltare parental și începe
cel filial. La dezvoltarea din zigot, noul organism repetă (reproduce) toate fazele de dezvoltare
individuală prin care au
trecut si părinții săi, de aceea înmulțirea
sexuată se mai numește reproducere.
Gameții sunt celule haploide de sex contrar,
care iau naștere în gametangi și pot fi identici morfologic, izogameți, ori diferențiați morfologic (cei masculi de obicei comparativ mai mici și mobili), heterogameți.
La plantele cu înmulțire sexuată, în ciclul lor de viață, se disting două faze (generatii), sporofitul diploid (din celule cu garnitură cromozomială 2n), producător (după meioză) de spori
și gametofitul haploid (n), sexuat, producător de gameți. La diferite grupuri sistematice de plante, aceste două generații, ce se succed cu regularitate, au durată și organizare diverse. În evoluție, gametofitul plantelor de uscat
s-a restrâns progresiv. Așa cum
se va vedea, la gimnosperme și
angiosperme participarea gametofitului este foarte redusă.
Funcțiile florii:
- formarea gameților:
a) formarea grăuncioarelor de polen în anteră începe prin
diviziunea meiotică;
b) formarea sacului embrionar are loc în interiorul ovulului.
- polenizarea (transportul polenului de
la anteră pe stigmat).
- fecundația (se produce în sacul embrionar, când un gametul mascul din
grăunciorul de polen se uneşte cu oosfera,iar celalalt cu nucleul secundar al
sacului embrionar).
- formarea fructelor și a semințelor ( După fecundaţie din ovul se formează sămânţa care protejează embrionul. Sămânţa este protejată la rândul ei de fruct care ia naştere din ovar).
Tipuri de fructe
Fructele cărnoase conţin ţesuturi moi,bogate în substanţe
minerale şi vitamine.
Există şi unele fructe la a căror formare nu participă doar
ovarul ci şi alte părţi ale florii, de aceea ele sunt numite ,,fructe false”. Astfel de fructe sunt: mărul, căpşuna,
măceaşa.
Fructe uscate al căror înveliş se poate deschide sau nu. Astfel de fructe sunt: nuca, păstaia,
capsula etc.